Ne cerem scuze dar expozitia de cai El Zoab a fost amanata pentru o data inca necunoscuta. Acest lucru a fost facut intr-un comunicat de presa si de catre PR VISON
De ce "Drumul cailor"?
"Drumul Cailor" esenţializeazã evoluţia cailor de-a lungul timpului, o evoluţie de 60 milioane de ani, dezvoltare care nu a avut dificultãţi la adaptarea la climat şi la habitate, acestea din urmã suferind în permanenţã schimbãri.
De asemenea, surprinde şi evoluţia creşterii cailor în funcţie de necesitãţiile şi ambiţiile oamenilor. Dacã înainte de domesticire, relaţia om - cal era aceea de vânãtor - vânat, în zilele noastre relaţiile dintre oameni şi cai sunt mult mai variate şi complexe.
De-a lungul timpului, relaţionarea cu aceste animale a dezvoltat o categorie de oameni care au glorificat pur şi simplu calul. Unii l-au glorificat prin artã, alţii prin credinţã şi tradiţie, considerând creşterea cailor un ţel suprem. În zilele noastre, glorificarea rezidã din dorinţa de perpetuare a raselor pure, din ocrotirea lor prin legi şi, nu în ultimul rând, din organizarea expoziţiilor hipice, expoziţii care, ca finalitate, elogiaza calul.
Primul proiect iniţiat de catre "Drumul Cailor" este EL ZORAB International Horses Show care va avea loc în perioada 14 - 15 noiembrie 2009 la Hypermarketul CORA in Cluj-Napoca.
Alte proiecte de viitor ale "Drumul Cailor" sunt: construirea unui manej pe teritoriul Hypermarketului CORA unde se organizeazã cursuri de cãlãrie, plimbari de agrement şi drumeţii cãlare. De asemenea, pe lângã cele mai sus menţionate, "Drumul Cailor" intenţioneazã sã desfãşoare, începând cu 2010, concursuri de atelaje, concursuri de sãrituri peste obstacole şi de anduranţã.
El Zorab de George Coşbuc(fragmente) | |
| La paşa vine un arab, Cu ochii stinsi, cu graiul slab. " Sunt, paşã, neam de beduin, Şi de la Bab-el-Mandeb vin Sã vând pe El-Zorab. |
Arabii toţi rãsar din cort, Sã-mi vada roibul, când îl port Şi-l joc în frâu şi-l las la trap! Mi-e drag ca ochii mei din cap Şi nu l-aş da nici mort. |
| O, calul meu! Tu, fala mea, De-acum eu nu te voi vedea Cum ţii tu narile'n pãmânt Şi coada ta fuior în vânt, In zbor de rândunea! |
Cum mesteci spuma alba'n frâu, Cum joci al coamei galben râu, Cum iei pãmântul în galop Şi cum te-aşterni ca un potop De trasnete'n pustiu! |
| Stã paşa beat, cu ochi topiti, Se trag spahiii'ncremeniti, Şi-arabul, în genunchi plecat, Sarutã sângele'nchegat Pe ochii'nghetati. |
Sã'ntoarce apoi cu ochi pãgâni Şi-arunca fierul crunt din mâni: - "Te-or razbuna copiii mei! Şi-acum mã taie, dacã vrei, Şi-aruncã-mã la câni!" |
